Profesorul de muzică își ridicase încet mâna, într-un gest de rămas bun. Îi făcu și ea cu mâna, zâmbind. Totul avea să fie bine. Urma să se întoarcă repede, toți aveau să se întoarcă în curând. Dar bărbatul era extrem de trist. Pe obraji îi curgeau lacrimi, lacrimi tăcute de neputință și de rușine, pe care ea nu le înțelegea.
citat din romanul Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay
Adăugat de Iuliana Demian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tăcere
- citate despre tristețe
- citate despre rușine
- citate despre profesori
- citate despre mâini
- citate despre muzică
- citate despre educație
- citate despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.