Înălțarea iubirii
Te caut iar frenetic, n-am teamă și iubesc
Cuvintele, în mine, flămânde mă izbesc
Îmi mușcă gerul iernii ochii-nlăcrimați,
De-atâta dor de tine sunt înfometați...
Alunec spre iubire într-un zbor prelung,
Voi dobândi tăcerea la tine să ajung,
Tânjesc și mă așez într-un surâs aproape,
Să-mi închin lumina pe ale tale pleoape.
Dorință și speranță îmi este urma acum,
Mi-au înghețat și anii de-atâta ger și drum,
Dar simt un infinit albastru neatins,
Nălțând iubirea mea în veci spre necuprins.
poezie de Lusiana Drăgușin (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre ger
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre infinit
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.