Îmi pun singur miere în ceai
îmi pun singur miere în ceai
ea stă cuminte pe scaun și mă privește
se miră că mâna nu-mi tremură
e atât de dimineață încât
în ochii ei soarele încape
numai cât să se mai lăfăiască o dată
apoi iese din mare
ea nu mai stă pe scaun dar mă privește
are mâinile reci și peretele
dintre noi a devenit transparent
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în 
Nu este introdusă data nașterii pentru Călin Hera. [Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre ochi
- poezii despre miere
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
- poezii despre ceai
- poezii despre apicultură
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.