Bocet
Slab, schiopăt și caraghios
Sta în fund de cafenea
Un amurg pe geam în jos
Chiar atunci cădea, cădea.
Cine ești? - Dă-mi pace-odată.
- Vrei de băut? Vrei de mâncat?
Sătul, o alintă pe fată
Și-apoi cântă ca apucat.
- Adio! - Mai rămâi!... Nu-mi pasă!
La miezul nopții fix, pieri,
Iar ea, la poartă-n ștreang, acasă
Îl regăsi a doua zi.
Dracul râdea la colț pieziș
Ținându-și prada într-un corn.
De-atunci joacă pe-acoperiș
Și urinează-n jos pe horn.
poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre jocuri
- poezii despre draci
- poezii despre cafea
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.