Şi iarna se grăbeşte

numai amândoi
aşteptăm iarna într-o căsuţă la ţară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
ţuică şi vin pentru fiert

şi iarna se grăbeşte

înnoptăm pe uliţe desfundate
să întîlnim ţărani dezlegaţi la limbă
cu povestiri haioase

din trei în trei zile vine şi pleacă autobuzul
la o răscruce de drumuri aşteaptă lumea
Acolo-i inima cătunului, magazinul alimentar, bodega
unde poţi vedea ţărani adevăraţi
mai des şi mai vorbăreţi ca deobicei

figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii

noaptea se lasă cu ninsori pufoase
dimineaţa înnotăm prin zăpadă până la lemne
avem sanie, schiuri şi dealul aproape
poate ar fi trebuit să ne apropiem de cineva
să cunoaştem vecinii, să facem uz de prietenie
cineva să ne calce pragul
să simţim că trăim la ţară

o aşteptare eşuată

avem un cîine mai prietenos decât noi
ne însoţeşte peste tot
bucurîndu-se de hârjoană
şi hrană destulă
nu ne scapă din ochi
cu devotamentul lui câinesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din ttp://agonia.ro/index.php/poetry/13925937/%AAi_iarna__se_gr%E3be%BAte (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!