Miorița colind
Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineața lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frățiori
Și unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleți la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.
- Fraților, fârtaților,
Pe mine nu mă-mpușcați,
Numai capul mi-l luați
Și pe mine mă-ngropați
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneți,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuțu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuțu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la frați;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre munți
- poezii despre Crăciun
- poezii despre văi
- poezii despre tată
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.