Trei cocoşi negri-şi cântară

Trei cocoşi negri-şi cântară,
Zori de ziuă revărsară,
Tri feciori se deşteptară,
Tri feciori ardeleneşti,
Cu tri cai moldoveneşti.
Unu-i albu ca omătu,
Unu-i negru ca corbu,
Unu-i sur ca porumbu.
Să luară, să dusără
Până-n vârful codrului,
La fântâna corbului.
- Staţi, ficiori, să ne-ntrebăm
Care de unde suntem
Şi care ce moarte vrem?

La cel mic i s-o vinit,
Fie-i moartea de cuţit;
De cuţit fără rugină,
Să moară-n ţară străină;
Fără lumină de său,
Fără om din satu său;
Fără lumină de ceară,
Fără om din a lui ţară.
- Staţi, feciori, şi m-aşteptaţi
Pân-oi mere la maica
Şi văd: cu bani m-a plăti
Ori cu păru m-a jeli?

- Maică, măiculiţa me!
Ori cu bani de mi-i plăti
Ori cu păru mi jeli?
- Io cu păr nu te-oi jeli,
Nici cu bani nu te-oi plăti
C-acolo nu te-am mânat
În codri cu dilcoşii,
Numa-n sat cu oamenii!

- Maică, măiculiţa me,
Mâine pă la prânzu mare
Ne' ieşI, maică, până-afară
Şi-auzi puştile puşcând
Şi ciorile cloncănind,
Corbii din mine mâncând!
Rămâi, mamă, sănătoasă
Ca şi-o pară vermânoasă,
Că şi io mărg sănătos,
Ca un măr putregăios.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!