Ghemul şi papucul

E o zi de primăvară;
Într-o cameră de ţară
Una, cam nepricepută,
Face-o vestă începută
De trei luni şi jumătate
(Mai are un sfert din spate)

Curând, Paştile-s aproape,
S-a dus sloiul de pe ape,
Iarba iat-o încolţită,
Salcia înmugurită.

Pe femeie-a prins-o zorul,
Dar nu-i vine deloc sporul;
Şi-n ăst timp, cum merge lucrul,
Merg şi ghemul şi papucul;
Unul se rostogoleşte,
Celălalt sporovăieşte:

Că piciorul ne-ncălţat
Poate lesne-a fi-nţepat,
Fără el, viaţa-i neagră!...
Ce mai, tevatură-ntreagă...

Ghemul spre papuc priveşte
Şi semeţ spre el grăieşe:
,, S-ai dreptate-i cu putinţă,
Oi fi tu de trebuinţă,
Dar ce crezi că omu-ar face
Fără vestă? Taci, că-mi place!

Nu te supăra, vecine,
Sunt mai de folos ca tine!''
Pe când gazda tot lucrează,
Atmosfera se-ncordează:
Şi încă n-ar fi nimica,
Dar apare şi pisica

Ce îşi vâră-n oală botul
Şi o răstoarnă cu totul...
,, Fugi de-aici!''sare stăpâna,
Trăgând ghemul, rupând lâna...
Şi azvârle cu papucul
Care zboară ca năucul.

Ghemul dintr-odată tace,
Pace cu papucul face.
Ei promit că niciodată
De-acum ceartă nu mai cată...

Morala:
Nimeni nu-i mai preţios
Doar că este mai fălos;
E nevoie, cum se ştie,
De puţină modestie.

fabulă de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!