Te visez
E noapte iar și-n cel adînc al nopții
E trist și norul ce-adoarme sus pe cer,
Și munții falși ce-nșiruie-o poveste
Adorm pe veci în cel uitat mister.
Iar cea cîndva mai galbenă ca ceara
Nici nu privește-n jos peste păduri,
Căci adormită e în taina nopții
Ca o prințesă-a lumii în conduri.
Iar ceața nevăzută-a sorții negre
Întinsă pe pămîntul otrăvit
Mă face roaba unei dulci himere,
Iar tu rămîi un zeu în asfințit.
O frunză verde stă-n creangă nemișcată
Și creanga grea s-atîrnă de copac,
Iar valul argintiu le-mpodobește,
Și eu, privind, ascult, gîndesc și tac.
Privirea ta de-o claritate rece
În ochii mei în taină strălucea,
Dar noaptea a rămas la fel, tăcută,
C-un gînd feeric și pustiu în ea.
poezie de Natalia Popusoi (2008)
Adăugat de Natalia Popusoi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre somn
- poezii despre crengi
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre păduri