Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Codana
Oprește-ți umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinți,
Că tu îmi faci în suflet rană,
Cu veșnic buzele-ți fierbinți.
Ci stai în loc și te gândește
Ce tremur lași în urma ta,
Când umbra-ți fragedă stârnește
Potop de patimă și stea.
Oprește-ți mâna să atingă
Culori și lacrimă și viers
Și vei vedea c-o să se stingă
Orice senin din Univers.
Oprește ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Și vei simți cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.
Hai, stai măcar o fărâmițâ
Din timpul sacru pe pământ
Că s-ar putea ca în căință
Să fie spulberat în vânt.
Ți-oi împleti din miez de soare
Curgând din creștet unduios,
Cosițele din raze care
Să-ți prindă trupul mlădios.
Ți-e fecioria ne-ntinată,
Cum altfel, sincer, m-ai privi?
Codană, fată minunată,
Iubire veșnic vei primi.
Că te-ai născut din măr de aur
Și te-a spălat în răsărit
Un meșter renumit, un faur,
Cu dragoste, din fruct oprit.
Oprește-ți, dar, o clipă visul
Și mă iubește în tumult,
Și voi cunoaște paradisul
Și șoapte tinere s-ascult.
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Rostiri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice