Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)
Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Ușor și-apleacă frunzele-a lor frunte;
Lovește-n geamuri ploaia rătăcită
Și se zdrobește-n fărâmiți mărunte,
Se pierde foșnet surd în bezna deasă...
Un ram uscat privește prin fereastră
Și ce-a văzut? O candelă tânjește...
Ce galbenă-i mușcata cea din glastră!
Ce liniște-n odaie stăpânește!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...
Și Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniștea de gheață?
O mamă lângă pat îngenunchează
Și lacrimi se preling pe supta-i față.
Ea plânge, plânge-ntruna și se roagă...
Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Și nu poți ști de-i trează, de durere.
Abia își mișcă buzele-n surdină,
Pentru copilu-i îndurare cere,
Dar mintea-i rătăcită nu mai știe...
.....................................
A vâjâit sălbatic vântu-n noapte
Iar ramul rupt de el izbi-n fereastră;
Afară-n beznă se frământă șoapte,
Tânjește-nmărmurită floarea-n glastră:
Bătrâna strânge-n brațe un jeratic...
poezie clasică
de
Nicolae Martinescu
din
revista "Marea noastră"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice