Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trestia
Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
Mi-am plâns zadarnic soarta
Cu lacrime fierbinți.
Doream să vie moartea
Să scap de suferinți.
Feciorul ei de-asemeni,
De vitregă-alintat,
Urât era de semeni,
Pe fete le-a-nșelat.
Odată-aici pe maluri
Într-un amurg m-a dus,
Ca să privim la valuri
În purpuriu apus.
El mă dorea cu sete,
Dar eu nu l-am iubit,
Iar banii ce mi-i dete
În față i-am zvârlit.
Cuțitu-atunci scoțându-l
Mi l-a-mplântat în piept
Și mi-a săpat mormântul
Aici, pe malul drept.
O trestie mlădie
Crescu pe-al meu mormânt.
E-n ea durerea-mi vie
Și sufletu-mi plăpând.
Dă trestia deoparte,
Frumosule fecior!
Să plângi nu știi. N-am parte
Să-mi vii în ajutor!"
poezie celebră
de
Mihail Lermontov
din
Poezii
, traducere de
Virgil Teodorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice