Vulpea și alte dobitoace (Fabula înscăunării)
O vulpe șuie, tinerică,
Ce nu știa deloc de frică,
S-a hotărât, de dimineață,
Că-i musai de-a ieși în față.
Gătită foc, nevoie mare,
Își puse coada pe spinare
Și-n mersu-i sprinten juna vulpe
Își etalează-a sale pulpe.
Se-nvârte printre dobitoace,
Campanie de zor își face,
Se dă pe lângă-un lup burtos,
Ce e la pungă foarte gros
Ș-are un jilț în Parlament,
Că vulpea noastră, evident,
Țintește să ajungă sus,
De-aceea și la bou s-a dus
S-o sprijine în adunare,
Pentr-un fotoliu cât mai mare.
Trecu și pe la un măgar,
Că vocea lui, se știe clar,
Când rage pe la adunare
Câștigă orice confruntare
Și toate cele dobitoace,
Cum zice el așa se face.
Propuse, deci, pe juna vulpe,
Ce-l amețea cu-a sale pulpe -
Ministru chiar atunci, pe loc
Și iată, niciun dobitoc
Nu s-a împotrivit deloc.
|
Module dinamice