Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De când mă știi
De când mă știi, am luat asupra mea
Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.
Și tot urcând în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau poverile-ndărăt.
O suferință între alte două
N-am socotit-o suferință nouă.
Haide și tu, așează-te-n spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i străin și singur, cine?
Să urce-n cârcă, pe șamar, la mine.
Hai, ticăloșii, blânzii, toți de-a valma,
Câți ați întors obrazul, câți l-ați bătut cu palma,
Însărcinare, poate, am de la Satan
Să vă ridic la cer prin uragan.
Sunt robul vostru, hotărât de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.
De câți în seamă mi v-a dat
Vreau să răspund pe față și curat.
Nu-l uit pe cel ce pâine dă și nici
Pe cel ce dă cătușe, pravilă și bici.
Sunteți ai mei, și răi și buni. Veniți.
Dator sunt să vă fac și fericiți.
Dar ostenit în drumul meu îngust,
Că sunt ales la milă cu dezgust,
Scârbit de om, jignit de omenire,
Să-mi duc poverile la mântuire,
Aș căuta zadarnic a-nțelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.
Eu, Doamne, le-am primit și mă supun,
Stăpâne drag, gingaș ca un lăstun.
Vreau să te-ntreb: când m-ai ales, ai fost nebun?
poezie celebră
de
Tudor Arghezi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice