Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Către M
Piei din privire-mi!... te-ascult de îndată,
piei și din inimă!... inima-ascultă,
piei din memorie!... nu, niciodată,
gândul această poruncă n-ascultă.
Așa cum un cearcăn de umbră-i mai mare
când ea, de departe, cernită, coboară,
tot astfel făptura-mi, din grea depărtare,
în văl amintirea-ți cernită-o-nfășoară.
În orișice loc și în orișice vreme,
oriunde am râs și-am glumit împreună,
oriunde cu tine voi fi, nu te teme,
din mine, oriunde-am lăsat o fărâmă.
Când treci prin iatacul pustiu, gânditoare,
și mâna pe harfă un cânt înfiripă,
te fulgeră gândul: aceeași cântare
și lui i-am cântat-o-n asemenea clipă.
La șah, când ți-e regele prins la strâmtoare,
îți spui, deodată, căzută pe gânduri:
la jocul din urmă, aceeași mutare...
întocmai așa erau piesele-n rânduri...
La bal, când veni-va o clipă domoală,
și tu aștepta-vei un dans ce revine,
căminul zărindu-l, firida cea goală,
gândi-vei: acolo a stat, lângă mine.
Ori, luând vreo carte, în care se-arată
cum Parcele firul nădejdii îl taie,
adânc suspina-vei, pe foaia lasată,
spunându-ți: povestea lui și a mea e.
Și dacă-autorul, prin chin trecându-i,
îi unește și nu-i mai desparte
stingând lumina, vei cădea pe gânduri:
de ce povestea nu-i reală, ca în carte?
Prin noapte, un fulger va trece, de o clipă,
și pomul foșni-va, veșted, în grădină,
la geamuri ciurezul, bătând a sa aripă
gândi-vei că-i sufletul meu ce suspină.
În orișice loc și în orișice vreme,
oriunde am râs și-am glumit împreună,
oriunde cu tine voi fi, nu te teme,
din mine, oriunde-am lăsat o fărâmă.
poezie clasică
de
Adam Mickiewicz
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice