Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat
Căci am pornit în lume,
Căci am fost surd la tristul plâns
Al iubitoarei mume!
Ca roua s-au topit, s-au dus
Iluziile toate,
Și sufletu-mi înstrăinat
De jale nu mai poate.
Si dacă din atâtea flori
Nici una nu-mi rămâne,
Un singur gând, un singur dor
De suflet se mai ține...
De n-am putut ca să trăiesc
De scumpul sat aproape,
La cea biserică de lemn
Când oi muri mă-ngroape.
S-ascult prin somnul cel de veci
Cetaniile sfinte,
Ș-acele cânturi ce-mi aduc
De-a mea pruncie-aminte;
Să mai ascult ca de demult
Cum seara toaca bate,
Când duhul păcii maiestos
Plutește peste toate.
poezie celebră
de
Miron Pompiliu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice