Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Biserica copilăriei
Zidirea din vârful de coastă,
Acolo-i biserica noastră,
Loc-ritul de joacă a credință
De copilul ce- am fost, pocăință...
Îi revăd ziduri groase, cu bolți,
Sfinți de fum, cruci de piatră cu morți...
Am imagini din ei încrustate
Pe vecia-mi... înspre maturitate.
Duminici am trecut, tot pe rând
Cu respect de prezență... crezând.
Îs al bunicii pioase-lăstar...
Eu eram, băiețandrul de-altar.
Văd pe preot, bătrân, de când este,
Din tărâm de la Prut... ce e peste...
Din Soroca cu vorbă moldavă;
Îl port în suflet, în minte... mi-e slavă.
Mirosea de anafură, a mir...
Vin din rugi- îi licăreau în potir-
Ochii calzi și bărbiță de sur;
Drag mi-era, nu-i plecam din-mprejur.
Din pănuși de porumb împleteam;
Ștergător de picioare făceam...
Tata-mi bun, meșterea fund de lemn
La anafură... și ulcea la undelemn.
Nu e-n veci, altă noapte frumoasă
Cum de Paști, când fugeam de acasă
Cu fior mă încântam în corale
Lui Iisus îi stăteam, blând în poale.
N-am să uit de "Hristos a înviat"
Când râdeam, sau plângeam cu păcat,
Necrezând adevărul din cânt;
Doar acum, când am gând de mormânt.
Oare zidul biserici-mi, sfânt
Poate fi un loc de veci la Pământ...
Unde sfinți să ia în schimb păcătoși;
Întrupându-i eterni... credincioși?!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice