Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gaudeamus igitur
La sfârșit de "teenage" și început de matur,
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur;
La speranță de amor... și un liceu terminat.
Sunt răscruce de suflet... Să învăț, promovez
"Alma parens", dorită mult mai mult de părinți?
Sau să mor după o fată, cui mă închin, delirez,
Și nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau, scos din minți?!
Repetam în neștire, la materii cerute...
Nicio frază n-avea cel mai mic înțeles.
Zile, nopți, ore, clipe, câștigam în pierdute...
Mă rugam către soartă; eu să fiu cel ales!
Toată lauda mamei n-a servit la nimic.
Nu știa cât de-adânc mă cufund în lectură...
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
"Nesimțiți... ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!"
Nu examenul științei, mi-a servit d-etalon;
Doar rușine și fală, ce-mi dau gust de rănit...
Din străfund de emisfere- neuroni eșalon-
Năpustiți de avid, reușesc... mă dezmint.
Într-un octombrie, visul, face loc la real.
Parte sunt frumuseții capitalei de știință...
Bucureștiul m-așteaptă, cavaler fără cal;
N-am putere să cred, sunt inert... neputință.
Totul se întretaie, este un amalgam.
Cei ca mine curg râuri înspre aule multe.
N-am nici timp de repaus... prin oraș colindam.
Eva, zilnic mi-e țel; mici femei, sau adulte...
Ce corvoadă, ce plictis, fals gândeam că e totul!?
Sâmbăta, fiecare, să fii în dans la vreun bal...
Sesiuni de examen, cartea mix... cu norocul.
Zi de zi mai frumos; deveneam cerebral.
Cu băieții să stai, întâmplări ca s-asculți,
Mândru acasă să vii, la părinți, când și când;
Ce-au dat totul ca viața, tu să poți s-o înfrunți...
Telefon tu le dai; nu să dai... tot, cerând!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice