Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Virgula și apostroful
Grațioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă privește visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanța mare.
Iau o carte și mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.
Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aștern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră și-au găsit.
Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,
Elegant, nevoie mare
Și cu mersul lui frumos.
Virgula, în rochie lungă,
Cu-n surâs misterios
Lasă trena să-i ajungă
Vreo trei metri-n urmă, jos.
Se-ndrăgesc, își fac ocheade
Și trăiesc un vis regesc,
Între două acolade
El și ea se drăgălesc.
Îmi îndes pe cap bereta
Și mă uit în alte părți
Ca să nu le stric șueta
Sunt discretă... ca în cărți.
O logodnă pun la cale,
Pregătesc, plini de mister,
Cu confetti și petale,
Zaiafet în cartier.
Soarele acum coboară
Și apune somnoros;
Seara blândă înconjoară
Ceasul lor cel norocos.
Văd cu greu pagina vie,
Mă retrag, în casă plec,
Că-n poveste, nu se știe
Amorezii cât petrec.
Cred că-și pregătesc veșmântul
Că în patru Făurar
Împlini-vor legământul
Și-or fi sigur la altar.
Și-și doresc mai toate cele,
Casă nouă și urmași,
Ce-or fi două ghilimele,
... Puii lor cei drăgălași.
poezie pentru copii
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Lampioanele vii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice