Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Speranța codrului
Crescut până mai ieri în soare
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăștiam în jur vigoare,
Ozonul ceața o gonea...
Dar am intrat acum în umbră
Și larve pieptul îmi golesc,
M-așteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;
Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.
Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulțesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi...
Inchipuiesc fața-n oglindă:
--Sunt eu, sunt codrul cel slăvit?
Chiar el coroana să-mi aprindă,
El, omul? Crud nesăbuit!
Un plâns cu lacrimi de rășină
Al codrului neputincios,
Îi scutur ramuri fără vină,
Mărgăritare curg pe jos...
Așa mă vor afla nepoții,
Cu ramul mândru agățat,
Precum o gâză-n plasa sorții,
Din falnic, iată-mă plecat!
.............................
Las pruncilor s-adune darul
Luminii strânse peste zi,
Cândva le-o povesti stejarul,
De gloria-mi le-o aminti.
Cum grațioasele narcise
Au mângâiat copilării,
De clopoței petale-atinse
Nălțau un lied înspre tării,
Cum se înfiripa idilă
În străluciri trandafirii,
Cu verde pur de clorofilă
Și gențiene azurii...
poezie pentru copii
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Brevi finietur...
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice