Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tăcere
privește norii aceia,
de ce taci,
vine ploaia și ne-acopere
cu răcoarea umedă a picăturilor,
de ce taci,
eu îți mulțumesc
pentru tot ce mi-ai dăruit,
acum suntem unul,
ți-am cunoscut toate secretele,
de ce taci,
norii aceeia pot aduce și grindină,
nu vezi
că totul a amuțit,
greierii, lanul, pădurea, tu,
mi-e teama pentru tine,
noi doi suntem universul deslănțuit,
în acest câmp
trăsnetul ne poate ajunge,
nu plânge,
nu mai plânge,
încheie-ți rochia,
nu vezi că florile s-au zgribulit,
locul acesta,
va rămâne sfânt în amintirea noastă,
nu mai privi înapoi,
puțin ne pasă ce va fi mâine,
străpunge timpul senină,
ce dacă vântul ne biciuie fața,
închide-ți ochii însângerați
și privește c-un secol înainte,
visează,
nevrotică de false miraje,
cu iluzia că de azi înainte
n-o să mai plouă.
hai să trăim acolo
unde moare rațiunea,
fără zile cu fulgere,
în liturgicile procesiuni
unde țipătul păunilor
se oprește într-o oază de dor.
de ce taci
și-ți tragi trupul peste al meu,
de frica acestui pustiu,
care-și scufundă fulgerele în noi.
sosește murmurul ploii,
ne mântuie și ne spală
de tot sterilul care ne-a acoperit.
eșecurile noastre nu ne mai interesează,
contemplăm totul
printr-un ochi al lui Șiva,
care ne împinge cu plânsul fără cuvinte
spre oaza de liniște a morții.
acum crește frigul primelor umbre
și mușcați de lumina fulgerelor
respirăm cristalul aerului
căutându-ne inimile
care au început să bată
ca două aripioare de pescăruși
pe o mare agitată, fără speranțe.
poezie
de
Ion Ionescu-Bucovu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice