Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Presimțământ
Știu, vorbelor rostite, noi le sorbim parfumul
Și ne șoptim cuvinte, duioase, cu duiumul
Dar îndărăt de vorbe, atent meșteșugite,
Ascundem, fără noimă, minciuni abia ghicite.
Și ne iubim, s-ar spune, ca doi adolescenți...
Și-n suflet, unu-n altul, mereu suntem prezenți,
Că sunt al tău, fierbinte, rostește glasul meu
Și glasul tău răspunde că-n veci voi fi al tău...
Dar undeva se simte o notă sunând fals
Și des pășim pe-alături, într-al iubirii vals;
Și atunci când despărțirii îi va veni sorocul
Zadarnic încerca-vom să dregem busuiocul.
Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie
Iubirea-i o tăcere, născând melancolie,
Căci vorbele - sunt vorbe, oricât ar fi de dulci
Iubirea se încheagă dintr-ai tristeții fulgi.
Deci vorbe mai puține, dar limpezi, să rostim
Și că suntem vremelnici, mereu să ne-amintim...
C-altfel, când despărțirii îi va sosi sorocul
Zadarnic mai cerca-vom să dregem busuiocul.
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice