Pisoiul și elefantul (fabulă)
Într-o zi se întâlni
Un elefant gigant
Animal foarte înalt,
Cu un motănaș, gingaș,
Mic și tare drăgălaș,
Ce era puțin la stat,
Însă... foarte îngâmfat.
Dintr-o simplă întâmplare,
Animalu' acela mare,
Fiindcă tot privi în jos,
Îl văzu pe mustăcios.
Iar pentru că tot îl zări,
Elefantul astfel gândi:
"Și așa eu mă plictisesc,
Ia! Mai bine să vorbesc
Cu acest motănaș
Așa mic și drăgălaș." - I-auzi, bre, ce îndrăzneală,
Să-mi ceri mie socoteală,
Poți să mori de plictiseală,
Dar să vorbești cu mine, nici pomeneală!
Ești un elefant gigant,
Dar pe cât ești de înalt,
Pe atâta ești de prost,
Să vorbim nu are rost!
Trompa-ți-e așa de lungă,
De-n pământ stă să-ți ajungă!
Iar pielea ta cea cenușie
Nu prea îmi convine mie:
E mereu foarte pătată,
Nu-i curată niciodată!
Este, fie prea zbârcită,
Fie deloc curățită!
'Geaba în apă ore stai,
De mizerie scăpare n-ai!
Mereu cu praf te stropești
Și-n noroi te bălăcești.
Și pământ porți pe spinare,
Ești murdar nevoie mare!
Și mai ai și un miros,
Așa că... Ce mai folos!
Și apoi uită-te la mine,
Nu-s deloc așa ca tine!
Nu-s un animal ciudat
Și sunt potrivit la stat,
Deși tu, de ești înalt,
Mă vezi atât de mic,
Încât socoți că-s pitic.
Dar chiar de-aș fi mic de statură,
Admiră a mea alură!
Eu sunt bine îngrijit
Și sunt veșnic curățit.
Blănița mea e vărgată
Și pe spate e dungată.
Este bine pieptenată,
De aceea-i mereu curată.
Și-n ale mele lăbuțe
Eu am niște mici gheruțe
Ce le țin în perinuțe,
Exact ca la pisicuțe.
Și am mersul delicat
Pășesc frumos neîncetat,
Torc frumos de-s mângâiat
Și am un dulce mieunat.
De aceea spun așa,
Nu avem ce discuta!
|
Module dinamice