Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Azi vreau să-ți scriu, iubito...
Azi vreau să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios
Și-aș vrea să-mi sting tristețea gândindu-te frumos.
Știu c-ar putea să-ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!"
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,
Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
Tu mă privești, iubito, cu ochii strălucind
Și simți în piept o caldă mirare, tresăltând...
Știu, cam ciudat și palid îți par, adeseori
Și cam prea des lunatic, pierdut cu capu-n nori;
Dar vreau să știi că-aceasta înseamnă să iubești
Și, singură, iubirea, din cele omenești
Ne scoate din tristețe, durere și gând rău
Și, sigur, ea ne face, vecini cu Dumnezeu.
... Am vrut să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem
Dar, parcă, stins mi-e glasul, prea trist și răgușit
În lumea asta sumbră și dură de granit...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice