Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Casa cu mușcate
Două odăi la geamuri cu mușcate
Icoana-n cap de pat și busuioc în cui
Trec zilele, în ceruri numărate
În viața ce ne poarta pe-a ei cărări hai-hui.
Și peste tot e mama ce veșnic robotește,
Sunt mâinile a casei nestemate,
În urma lor, tot locul strălucește
La zi ce se sfârșeste, o alta-i stă în spate.
Din zori până-n amurg în râset și hârjoană
Sunt pruncii rotofei ce-n jur îi fac lumină,
Pe lângă poala mamei ei cresc fără de teamă
Sunt parcă flori grijite de-o harnică albină.
Și-n timpul care curge, iubirea ei tot crește
E sufletul de mamă o pâine ce dospește.
poezie
de
Florica Iacob
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice