Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Apocalips
Soarele urca pe cer, ca să dea țâță vieții.
O, vis eroic, în care se făcea că-s dus tinerește de iapa mea de vânt, prin nedreapta cumpănă a veacurilor, ca să culeg diademele, să sfărâm țeste, să rup măști, să zdrobesc boașe, să topesc terezii, să dobor idoli; apoi, în nenorocita prăpastie în care nu catadicsește să privească ochiul trufaș, să sun din trâmbița vestitoare, să zgâlțâi prostia neamurilor înrobite, să retez inelele de la glezne, să înalț frunțile, să cioplesc un chip omenesc în fiece tufă de păr și de barbă, să slobozesc roșcata ciocârlie închisă în colivia dinților, și să clădesc din juguri o scară, pentru ca, pe splendida catastrofă a tiranilor turtiți ca niște broscoi-martiri, care până atunci trudiseră icnind aidoma unor vite de povară, să surâdă, sub aripile de vultur crescute pe umerii lor, în beatitudinea unui soare nou!
Bate cineva la ușă.
Deschid.
În prag, oribila Realitate îmi aruncă în obraz râgâielile ei batjocoritoare.
poezie clasică
de
Saint-Pol-Roux
din
Antologia poeziei franceze
, traducere de
Petre Solomon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice