Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stăpână și străină...
Stăpână salcie îmi spune,
De-ai adunat în ochii tăi
Toți nuferii pictați pe lume,
Oare azi ce-ai făcut cu ei?
Mi-ai dat cândva și mie unul,
L-am așezat pe infinit,
I-am pus un nume cum niciunul
N-a fost atât de mult iubit!
E-adevărat că într-o noapte
A vrut să vină să mi-l ia
O stea ce dănțuia în șoapte
Chiar peste-mpărăția ta?
Tu frământai tăceri cu sete,
Privirile-ți urcau spre cer
Iar steau-avea ca să îmbete
Tot universul de mister.
Eram plecată-n miazănoapte,
Aveam o cină de trecut,
Prea bună salcie, se poate
Să spui că nu m-ai cunoscut?
În tine-am pus nectar și miere,
Din scorburi mi-am făcut brățări,
Le-am prins în suflet cu plăcere
De ce îmi ceri și alte dări?
Tu știi c-am stat în sfori legată
Tot căutând în gând ceva?
Speram să plece steaua-ndată
Dar tot mai sus ea strălucea...
Nmic sub soare nu e sigur,
Mi-am zis, cu gândul în ecou,
Dar deodat-un nufăr singur
Se arătă pe chipul meu.
Avea în ochi o zi senină
Iar albul plin de-nțepături,
Străină salcie, porți vină
C-am ciugulit fărâmături...
Dar știi, pe nufărul din mine
Stă scris cu litere de jar:
Nu vei găsi între ruine
Lumina din al vieții far!
poezie
de
Gina Zaharia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice