Scrisoarea de bună învățătură a secretarului Sancho
Azi, când ipotecate-s castelele din Spanii
Și în harnașamente iama au dat guzganii,
Pe calul de gimnastici urci ca pe-o Rosinantă,
Spre-a ține-o cuvântare clar abracadabrantă:
Anunți solemn studenții practicanți în spitalul
De boli nervoase cum că pleci să le-aduci Graalul.
Mai bine intră iute, cât încă n-ai lumbago,
Agent de matrimonii la marea firmă "Iago";
O lăcătușerie, ceva, cât se mai poate
Să faci dubluri de chei la centuri de castitate,
Sau, cum ești bun de gură, lasă pe vr'unul lefter
Printr-un contract feroce pentru produse "Zepter".
Mișcă-te, vezi cum pleacă la turci în cruciadă
Copile ce-n axile pot abia puf să-și vadă;
Deschizi vulcanizare, mai apoi, moto-velo,
Să poți sări din birja cu cai într-un Cielo,
În zona de curbură a dreptelor aspirații
Din contorsioniști vor sări aristocrații,
Ciornele vrac le lasă în funduri de valiză,
Tristețea-i mult prea mare s-o iei în antrepriză,
Nu mai sări pârleazul, ești chiar în vârful lesii,
Ce carieră are un broker de depresii?
Păstrează-ți la-ntuneric sticleții sub scufie,
Că nu mai face nimeni infarct la poezie. De ții să scrii, compune vorbe pentru manele,
Vei fi tratat cu whisky și sume frumușele.
Când utopiști pragmatici schimbă, din mers, cadența
Și urcă în balcoane, invocă providența,
Bătând de zor, cruci ample, palmând comisioane,
Sportivi și plini de vervă ca jeturi de sifoane,
Nu folosi precepte de pe când Rex Arthur se
Cinstea la Masa Rondă, nu mai au preț la burse.
Acum, când și copiii pe internet se joacă
Și pot, chiar fără iarba fiarelor, să desfacă
Ultrasecrete coduri, amenințând Pentagonul,
Crezi că mai valorează ceva oximoronul?
Nu numai Dulcineea, dar nici Margot cea grasă
Nu au un fan și n-ar mai avea succes de casă.
Nu e de-ajuns că viața este și-așa tehuie,
Mai trebuie văcarii să-ți umple de cucuie
Devla cea asaltată de-nchipuiri bizare,
Vrei să te vezi cu poză-n jurnal pe la ferpare?
Șefu', de-o bună vreme suntem plecați de-acasă,
Aud cum răscolește-n lacăte-o chelăreasă
Și vă boscorodește de cărți și de păcate.
Să ne întoarcem, cât nu sunt punțile surpate.
Voi face, vorbind singur, scurtă la amigdale,
Însă, oricât de mult aș ține eu la matale,
Sloboade-mă din slujbă, consideră-mă prostu'
Nedemn să viețuiască în anturajul Vostru.
Renunț, de bună voie, la guvernatoratul
Promis, de care râde tot târgul și tot natul,
Nu am să fac vorbire nici de restanta soldă-
Știu, la sleita-ți pungă, că asta tot nasol dă.
Cât veți citi acestea, crește-ntre noi distanța.
Al dumneavoastră, sincer devotat, Sancho Panza.
|
Module dinamice