Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima poezie
E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,
deschide fereastra și intră în casă
Și râde și-ți tremură-n gât
Și bate din palme cu-alint.
Iar alta, la miezul nopții născută
Îmi intră-n odaie de nimeni știută,
Din golul oglinzii privește
Cu-asprime ceva îmi vorbește.
Mai sunt și de-acestea: în albă amiază
De parcă absentă aș fi de la masă
De foaia curată se-ating
Și curg ca izvorul în crâng.
Și încă: atunci când e taină în jur
Și ea nici culoare nu e, nici contur -
Cristal de lumini sfârtecat
Pe care nu-l prinzi niciodat.
Iar asta!... Sângele-mi bea fără milă
Cum bea din iubire-o zăludă copilă
Și fără să-mi spună-un cuvânt
Tăcere se face curând.
Și nu știu pe lume durere mai mare.
Plecată-i. Și urmele ei fac cărare
Spre-un capăt uitat de pământ.
Iar eu fără dânsa... ce sunt?
poezie clasică
de
Anna Ahmatova
, traducere de
Valeria Grosu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice