Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubirea-i moartă
De acum nu le mai este teamă,
Sunt perforați numai de liniști.
Ura lor este-atât de calmă,
Plânsul s-a transformat în râsuri.
Iubirea-i moartă, este vidă,
Purtată-n vânt de pescăruși,
Casa imensă este goală
Și nu mai are-acum nici uși.
Dar au uitat poate puțin,
În timp ce traversau Strassbourg-ul,
Când, fericiți, râdeau-plângând
În mers, balasnându-și trecutul.
Și mai uitară amănunte
Prin stații scurte, pasagere,
În timp ce-și mai făceau iluzii
Și se iubeau, tânjind himere.
După amiază urma amurgul
În clinchete de sonerie.
Mereu un braț cuprindea gândul
De tulburată gelozie.
El amintea de noi metrese,
Ea invoca un nou amant.
Copii lor purtau greșeala
Și ispășeala de necaz.
Au uitat timpurile bune,
Când ziua le zâmbea în drum,
El recita-n germană Hamlet,
Ținând un vierme alb în pumn.
Și au uitat că au fost pereche
Când viața le vibra în vine
Cu toate acele nebunii
De pasiune, de iubire.
Pianul e-amuțit pe veci,
Bucătăria parcă plânge,
Sandwich-uri uitate pe masă...
Ei doi, tăcuți, între tacâmuri.
Ea a uitat cântecul serii,
El a uitat cântecul ei,
S-au sinucis seară de seară
Și s-au închis în cărți apoi.
Și asta au uitat, desigur,
Când se pierdeau-n-a lor privire,
Când inventau, față în față,
Alte chipuri din fantezie.
Și au uitat ce e virtutea,
Bătuți de-un vânt de nord rebel,
Flâmânzi, cu capul pe valize,
Așpteptând fiecare-alt tren.
cântec
, muzica de
Jacques Brel
, traducere de
Luminița Soare
-
mai multe
citate
...
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice