Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din plin
Când oasele ne-atinseră pământul
Și-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,
Iubirea mea, nimic nu se sfârși.
O nouă dragoste veni-ntr-un țipăt
Să ne învie, să ne prindă iar.
Și chiar de-ar fi tăcut căldura
Lucrul acela care se continua
Opus vieții muribunde,
La nesfârșit s-ar fi elaborat.
Ceea ce noi văzuserăm plutind
Alături de durere
Era acolo ca-ntr-un cuib,
Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeau
Unindu-ne într-un consimțământ abia născut.
Moartea nu mai crescuse
În ciuda unor lânuri ude leoarcă,
Iar fericirea la auzul
Prezenței noastre, nu-ncepuse încă;
Și iarba era goală, călcată în picioare.
poezie clasică
de
Rene Char
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice