Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Speranța din suflet
În lumea asta mare și fără de-nceput
Ți-ai fi dorit vreodată să nu te fi născut?!
Ori să fi fost o floare, sau poate chiar un pom,
Însă cu siguranță să nu fi fost un om.
De câte ori eu asta cu ardoare mi-am dorit
Că-n viața asta tristă destul am suferit,
Și lacrimi multe, amare au curs pe-al meu obraz
Că unul după altul, necaz după necaz,
Îmi poposeau în poartă, bătându-mi să deschid.
Când mi-aduc aminte, îmi vine sa te strig:
O Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit
Și m-ai lăsat tu pradă unui nenorocit
Că joc de mine atâta timp el și-a bătut
Ș-am suferit, o Doamne cât am mai suferit...
Măcar de-ar înțelege cei ce-s în jurul meu
Cu siguranță Doamne n-ar fi așa de greu.
Ce viață-mpovarată, ce suflet, ce destin
Însă "dincolo" poate sfârși-se-va'cest chin.
poezie
de
Mariana Simionescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice