Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Și hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile și anii -
A-primăverii șoapte așteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să știu ce-o să mai fie -
Nici de speranță nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri
Senine, poate, n-am de unde ști...
Și alții vor veni să stea pe praguri
Și alte vieți, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc și anii noștri-n zbor ușor;
Din viața asta trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice