Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oana
Vibrează sub boltă povești pământene,
Pierdute prin cețuri și neguri demult.
Le vom ispiti să se-ntoarcă alene,
Din veacuri trecute de aprig tumult.
Arama clădită de Domnul Ștefan
În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare
Poveste. Cum piere prin gândul viclean,
Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare.
Răpită din casa părintelui-tată,
De lotri cei hâzi care-s scoși de la legi,
E fata Spătarului Șendrea purtată,
Spre loc de cumplite fărădelegi.
În tainiți de munte e dusă și-n șoapte,
Legată-n batjocuri nepoata de Domn,
Bandiții o-ncarcă de-ocară în noapte,
În vreme ce straja și slugile dorm.
Mândria duducăi li-e grea încercare
Și hoții pierduți de credința curată,
Prăvale copila în hăul cel mare,
Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată.
Dureri străjuiesc de atunci amintirea
Domniței pierdute în râpa hidoasă,
Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea,
Când strigă prin timp o istorie frumoasă.
Prin vânturi e clipă de sunet icoana,
A tristei vibrații din clopote dusă,
Iar zarea se-ncarcă de numele Oana...,
Fecioara de lotri și munte răpusă.
poezie
de
Ovidiu Oană
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice