Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Înțelepciune
De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur
Și stoluri mari de păsări în mine se întorc,
Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur,
Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port.
Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă
Cum zilele la vale pornite-s, rostogol,
Mi-ar încolți în suflet poate teama
De sufletul uscat mi-ar fi și gol.
Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară
Sunt ca și-un gorun singur și bătrân,,
Ce-așteaptă, ca în fiecare primăvară,
De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân.
poezie
de
Valeria Iacob Tamaș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice