Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
Și-un gol de cuvinte pe-o foaie
Își rupe din sine vertebre
Ca Ana zidindu-se straniu
Strateg ne-ntrecut în algebre
El scoate din pleavă, uraniu
Zâmbește când lumea-l reneagă
Și-i spune că n-are nevoie de el
Dar plânge că lumea-i e totuși, dragă
Și ei îi gătește frumosul castel
Moare-apoi silabă cu silabă
Metafora e fata lui morgana
Când simte că puterea e-i slabă,
Adânc în piept i se deschide rana
Castelul lui visat de-o viață-ntreagă
Din inimă și-l trece pe curat
Că seamănă când turn cu turn se leagă,
C-un jucător de bacara, ruinat
Dacă-l vedeți trecând pe-aproape
Cu cearcănele timpului pe chip
Închideți ochii. Vuietul de ape
L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip
Dar lumea trece zgâriind pereții
Și spărgând oglinzi venețiene
Așa-s făcute valurile vieții
Cu paraziți și unde herțiene
Și-asistă umilit la sacrilegiu
Și nu-și mai pune nici o întrebare
Zadarnic s-a născut c-un privilegiu
Că are aripi, neputând să zboare
poezie
de
Ion Untaru
din
Condorul
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice