Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eminescu ne privește
Eminescu se tot miră, ce popor noi am ajuns,
Nu mai cântă nici o liră, se aude numai plâns.
Oameni ce nu au pe mâine, se zbat în dureri și chin,
Nu mai au nici neagra pâine, peste tot numai venin.
Valuri de șomeri de criză, ce așteaptă la răscuruce,
Ne arată suferința pe care țara o duce.
În altă parte palate și în ele grași ce-njură,
Nu te lasă nici privirea s-o arunci în bătătură.
Au piscine și grădini, lenevesc fără de treabă,
C-au furat averea țării și nimeni nu se întreabă.
Omu-n el a strâns durere, sufletu-i e otrăvit,
E vreunul c-o părere? că păcatul nu-i plătit
Martori fără de prihană la strivirea astei nații,
Unde-i mintea s-o dăm hrană unei alte generații.
Poate că, cei născuți astăzi, viața bună o vor face,
Vor pune pâine pe masă în căsuțele sărace
Și vor ridica stindardul cât mai sus să-l vadă o lume,
România noastră mândră, să-și rostească al său nume.
Eminescu tot așteaptă, veacuri pure să se nască,
Ca dorința-i de schimbare mapamondul s-o cunoască.
poezie
de
Maria Oprea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice