Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Chemarea necunoscutului
Nici nu știam că vei pleca,
Însă speram că vei rămâne
Să strâng în palme zeci fărâme
Din șansa de a judeca.
Te duci... și eu rămân
Aici, în locuri calde, primitoare
Si mă întreb în sine-mi:"Oare,
Primești căldura noului stăpân?"
Rămân... te du cu bine
Și ai grijă de tine oricând,
Iar dacă am să-ți ies în gând,
Nu-ți fie teamă pentru mine.
Să ai curaj să-nfrunți pe-oricine,
Chiar de e foc, de-i apă sau iubire,
S-ajungi cu fruntea pân` la fericire,
Însă un om durerea să-ți aline.
Caută omul de inimă cerut
Și nu te da pradă rațiunii,
Căci inima e martora minunii
De a iubi un om necunoscut.
Urmează-ți tot timpul chemarea
Chiar de e ură, iubire sau durere
Și așteaptă să capeți putere
Să-nvingi pe vecie uitarea.
poezie
de
Carmen Comloșan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice