Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Durere românească
N-am cunoscut mai sadică durere,
Mai nemilos, ori mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin,
Și nici calvar, nici crunte suferinți,
Să te aducă-n stare inumană,
Uitând, cât ar fi noaptea de cuminți,
Să-ți bați copiii, ziua, de pomană;
Nu este caznă,-ncât ai accepta,
Indiferent ce tare ești de vână,
Să nu-ți mai pese, tu, în casa ta,
Cu soacra dacă stai și-o săptămână,
Sau vreo tortură crudă, bestială,
Mult mai feroce,-ncât să nu ai parte
Ca pân' s-ajungi în stare de sminteală
Să îți iubești dușmanul tău de moarte,
Și nici supliciu mult mai tenebros
Precum îl ai în negre dimineți,
Când pleci din nou la lucru, somnoros,
În crize coborând de pe pereți,
Dar mă-nfioară gândul, ce calvar,
Ce chin îngrozitor, ce soartă grea
Va fi pe capul meu de-o dau afar'...
Ca niciodat'... a dracului belea!
Nu voi putea, căci una mai am doar,
Ca să mai trag o țuică la măsea!
poezie
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice