Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Niciodată n-am crezut cu adevărat în miracole; ea nu mi-a făcut nici măcar de departe impresia că ar fi o zână sau o fantomă; părea - și tocmai acest fapt mă lega de efigia ei mișcătoare - prea vie. De aceea, mi-a venit deodată ideea să caut în singura direcție în care o putea lua o ființă umană abătută de la drum: plaja. Evident, pustie la acea oră, cum puteai judeca în penumbră, eliberată până departe de apele retrase ale oceanului, după cum o indica foșnetul moale al valurilor. Mi-am scos pantofii și am înaintat. Mi-a trebuit ceva timp până s-o văd, într-atât hainele-i albe se confundau cu pânzele de spumă. Mersese cât mai aproape de valuri; le contempla nemișcată, în picioarele goale, retrăgându-se cu un ușor salt grațios numai atunci când izbeau prea tare, în restul timpului lăsând broderiile apei să-i înlănțuie gleznele.
Dominique Noguez
în
Dragoste neagră
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice