Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lacrimi
Un suflet trist pe linia de tren,
Dezamăgit de dragoste și-njunghiat,
Cântând în continuare același trist refren,
Ce într-o melodie cândva l-a ascultat,
Se luptă între gânduri și tare e speriat,
Cu o icoană-n mână și-o lacrimă pe față,
Privește o lumină ce vine către dânsul,
Și amintiri în fugă în ochii lui se zbat,
Să îi reamintească că nu e vinovat,
Și chiar de l-a lovit așa o crudă viață,
Nu-și are rostul plânsul și inima de gheață...
Și prinde poza-n mână cu ură și tristețe,
Și dă un pas în spate și-ajunge pe peron,
În urmă ea rămâne întinsă pe hartie,
Și-alături stă cu dânsa o tristă poezie,
Că mare-ar fi păcatul să uiti de tinerețe,
Și cine a prins frică de dragostea de vară,
E timpul să învețe să mai încerce iar,
Să-i fie dat din ceruri măcar a doua oară,
Să fie iubit sincer,
Și lacrimi să nu fie vărsate în zadar.
poezie
de
Vlad Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice