Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Demonul meu
1
Doar relele în el le-adună,
Tăind întunecatul nor,
Iubește groaznica furtună
Și foșnetul pădurilor.
Iubește nopțile posace
Și luna palidă-n abis,
Amarul zâmbet, ochiu-i place
Pustiu de lacrimi și de vis.
2
Deprins să-și plece-a lui ureche
La josnicii și la arțag,
Își râde de credința veche
Și de cuvântul bun și drag.
Iubirea, mila,-i sunt străine,
Căci se hrănește ne'ncetat,
Cu fumul luptelor haine
Și izul sângelui vărsat.
3
Când un martir apare-n lume
Pe tată-l umple de necaz
Cu zeflemele, crude glume, -
Sarcasm răsfrânge-al lui obraz.
Iar când coboară-n groapa rece
Vreun om, el cel din urmă ceas
Cu muribundul și-l petrece
Înveninându-l cu al lui glas.
4
Și mândrul demon, viața toată
Mă va-nsoți, în orice loc,
Zvârlind în mintea-mi zbuciumată
Lumina unui straniu foc.
Îmi va vădi desăvârșirea
Pe veci smulgându-mi-o și-apoi
Momindu-mă cu fericirea
Va lua-o veșnic înapoi.
poezie clasică
de
Mihail Lermontov
din
Poezii
, traducere de
Virgil Teodorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice