Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ardealu' meu de pe cer
de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alții pe când
își mai exercita facultățile vitale și când era beat
de îndrăgibil
dincolo de munți și păduri
dincolo de dracule noctambule
și de certuri pe nația
lu' mama lu' Dumnezeu
de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudățenii cu fițe turistice
sunt eu și tu și toți care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie
de unde vin singura viță nobilă
care ne adeverește e pâinea
și sarea pământului
e tot ce ne ține liberi și de nebuni
așa împreună
de-acolo mi-am montat pe ochi
un fel de risipire turmentată de zădărnicie
pentru că via s-a hâit și peste ea
sau chiar peste tata crește pădure
iar bucuria mea
e un fel de vis și de ciudă
cu lacrimă înghițită mereu
de mânie
poezie
de
George Asztaloș
din
Zoon poetikon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice