Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Maria
: Dar spune-mi, Luci, nu te înțeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine și nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, ești atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai față de ea de atâta timp? Tu spui că-ți pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puțin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o știi de mai mult de șase ani...
Lucian
: Șapte; șapte ani și jumătate.
Maria
: Eh, poftim, șapte... Și atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian
: Nu știu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă și mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; și ei, dar și altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca așa de ușor, nu pot trece peste ea, deși aș vrea... Dar, în fine... N-are importanță!
Maria
: Cum să nu aibă?! Nu vorbi așa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Și... Spune-i odată!
Lucian
: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ți spun, mi-e și teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu știu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu știu cum aș reacționa dacă ea m-ar refuza categoric, după atâția ani de așteptare, de speranță, sau numai de iluzii deșarte...
Maria
: Ar trebui să încerci totuși ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriți să suferi atât, Luci!
replici
din romanul
Proxima
, Partea a-II-a: "Planeta Proxima"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice