Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Baladă veselă cu morți
Că morții-mi sunt prieteni bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniștit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".
Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Și oțetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.
Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-așteaptă cu povești
Și-mi spune că nu am de ce mă teme
Și că despre cei vii așteaptă vești.
Cam plictisiți, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă bețivanilor li-e dor
Și spun că setea-i supără în moarte,
Că beți le-ar trece vremea mai ușor.
În colț ferit, ca într-o suburbie,
Sinucigașii stau cam supărați
Și mormăiesc c-așa le-a fost să fie
Să fie și bârfiți și blestemați.
Avarii, gospodari-s la grămadă...
Sunt furioși că gropile-s prea mici
Și-o țin, așa-ntr-o nesfârșită sfadă,
C-averea lor nu-și are rostu-aici.
Doar cei săraci se odihnesc în pace...
Ei n-au avut nimica de pierdut
Și-n tihnă fiecare-n groapa-i zace
Căci lumea celor vii prea I-a durut.
... De rug se coace zarea-n înserare
Când morții, toți, să plec îmi spun, duios;
M-or aștepta, aicea, cu răbdare
Și loc de veci mi-or pregăti - frumos.
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice