Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Jerfa
Nu există biserică în care să nu fi căzut în genunchi,
cerul să nu se fi adunat în ochii mei
ca în fundul paharului gol din mîna celui care toată viața a șters
ferestrele bodegilor
până le-a făcut icoane la care să se închine
dragostea mea galbenă ca toamna
când intru sub cearșafuri ca pământul sub zăpezi
și te rog, învelește-mă,
dezvelește-mă,
fă-mă pernă sub capul tău plin de gărgăunii pe care nu i-am
strivit la timp,
nu există secundă din zi în care să nu mă fi salvat
de la înec se sub lacrimi
așa cum fac drumeții în mijlocul vârtejului când capul se face
elice
și se urcă la cer
fir de praf într-o galaxie a nimănuilor,
dragostea mea verde ca busuiocul
când ies noaptea în lume și se face lumină la fiecare fereastră
din cer
la care bat
și tu nu-mi răspunzi,
primește-mă,
alungă-mă
dar să știu că mânuța ta face semn de sabie peste țeasta mea
suferindă
ca o gutuie într-un raft plin de morminte
putrezind ca lumina în seul rânced,
ca un licurici sub brazda de fân,
nu există piatră pe care călcând-o să nu fi gemut de durere
ca în vene sângele miruit
prin biserici de paharele din care am plecat singur
așa cum face lumea după ce i se termină sufletul
alb ca dragostea mea
când înflorește în pruni și se aprinde în alambicurile din care
doar cel mort nu-l poate îmbia pe cel viu
să guste din
dragostea mea căzută-n genunchi în toate bisericile
prin care te-am căutat și nu te-am găsit-
cerul, un pustiu în care nisipul se ascunde-n nisip...
poezie
de
Gellu Dorian
din
Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi)
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice