Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Text pentru divina paradoxalia
După o vreme toți morții familiei vin la mine
trufași să mă roage: mori și tu într-un birt
crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.
Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile
lor.
Și eu niciodată n-am știut sfanț cu sfanț să
laud
vrednica împăcare;de-aș fi fost bărbat cuminte
cele mai gălăgioase orașe m-ar fi linșat.
Treceam fluierând cu marylin și: nu prea departe
larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.
Prin urmare: pe mine cine mă povestește în stele?
O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri
poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un
zidar fericit să mă văd tocmit de un mort
dimineața când se deschid cafenelele.
Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (?)Sunt
numai ce am vrut să fiu. Ei pot să facă orice.
poezie
de
Aurel Dumitrașcu
din
Biblioteca din Nord
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice