Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Neatul dăruit
sting visuri-n focul macului.
roșul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citește cartea vieții.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aștept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânță.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopții.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ți le sărut.
ating suav cu palmele pernele vieții,
iar cu dinții ating, încet, respirații.
apăs adâncul venirii,
și...
brusc răscolit el se strânge, spre mine.
deodată cazi în prăpastia vieții,
tresari, mă prinzi strâns de mâini,
și-ncet mă tragi
în neatul dăruit și-ntors de amândoi,
între un mine și-un tine.
poezie
de
Viorel Muha
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice