Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Balada muierilor pariziene
Vezi două, trei cu ochi cucernici
pe faldul poalelor șezând
în mănăstiri și în biserici.
Te-apropie și stai. Curând
vei ști c-așa ceva nicicând
n-a spus Macrobiu înainte;
ascultă: prinde-un zvon din vânt;
sunt prea frumoase- nvățăminte.
La fel ăi muntelui Monmartre
că-i foarte vechi, drept talisman
îi dau movila nu prea' naltă
a muntelui Valerien;
și încă-i las pe-un sfert de an
iertarea Romei. Împăcați,
creștinii- or merge cu alean
la schitul fără de bărbați.
Iar slujnicari și slujnicese
de gazde mari, puse pe fapte,
să facă prăjituri alese
și chef cumplit în miez de noapte;
să bea opt vedre mari, nu șapte,
cât doarme gazda și găzdarul,
iar eu să le- amintesc în șoapte
și-n taină, jocul de-a măgarul.
În schimb, fecioarelor de treabă
ce au tați, mame și mătuși,
n-am ce le da. De pe tarabă
totu- a trecut la slugi în guși.
Vor sta- mbufnate nițeluș,
dar ce n-ar da să le desfete
acea bucată ce- n culcuș
o dau călugării la fete.
Pe Celestini și pe Satrezi,
deși li-i traiul greu, de-ascet,
că-s darnici între ei îi vezi,
dar nu prea dau la muieret.
Dovada: Jaquelline, Perrette
și Izabeau, ce strigă: Doamne!...
Cât de flămânde-s! Poate- un biet
călugăr să le mai condamne?
Iar Rotofeiei de Margot
prea dulce-n chip și la făptură,
cât două-n trup - Brelar Bigod! -
dar prea supusa creatură,
că o iubesc fără măsură
și ea pe mine, ca neroada,
de-o prindeți la vre-o cotitură
citiți-i, rogu- vă, Balada.
poezie
de
Francois Villon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice