Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când toate pier
motto:,, Nu spera și nu ai teamă''
m. Eminescu
Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Așa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.
Și-un soare pal cu fața somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimițându-ți,
Îți va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.
De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniștit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?
Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?
Când totu-i o himeră ce dispare,
De ce să-ți faci din viață un tartar?
Pășește-ncet căci cerul te-ocrotește
Și nu căta la asprele furtuni
Ce bat la poarta vieții tale scurte,
Ci cată-n bucurii să le răzbuni!
Și cum lucește soarele l-amiază
Și-aprinde-n iaz a stufului tulpină,
Se-aprinde-atunci în sufletu-ți o sete
De viață, fericire și lumină.
poezie clasică
de
Nicolae Martinescu
din
Brevi finietur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice